Opriti ratacirile de la Prislop!: Parintele Gheorghe Anitulesei

vineri, 10 iulie 2015

Parintele Gheorghe Anitulesei

,,De odata o lumina alba aurie te insoteste pana la pestera Sf Ioan de la Prislop.Mila lui Dumnezeu pentru rugaciunile Sf Ioan de la Prislop arata ca nu la Boca ci la Sf.Ioan e sfintenia adevarata!...Dar orbii nu vad...Trece lumina pe langa mormant,spune ucenicul lui,Parintele Pantelimon,si merge la pestera si spune ,,nu aici ,acolo e sfintenia!,,...De aceea multe din minunile care se fac acolo sunt milostivirea si rugaciunea Sfantului Ioan de la Prislop ,,....,,acatistele si paraclisele si toate nebuniile ....si unii mai au curajul sa ceara si canonizarea acestui biet suflet ratacit ii inmultesc,de fapt,muncile in iad lui Arsenie Boca,,

Parintele Gheorghe Anitulesei

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Pr. Aniţulesei Gheorghe - FENOMENUL ARSENIE BOCA

Intrucât în ultima perioadă de timp, cu ajutorul televiziunii, s-au intensificat pelerinajele la mormântul pr. Arsenie Boca, cred necesar să facem o analiză a acestui fenomen. Eu, ca unul care nu l-am cunoscut personal, îndrăznesc să fac o analiză pe baza scrierilor sale, a mărturiilor ucenicilor săi, cât şi a unor importanţi duhovnici care l-au cunoscut. Observ că majoritatea ucenicilor lui A. Boca sunt slabi cunoscători ai dogmelor ortodoxe, şi sunt necunoscători ai spiritualităţii practice a Sfinţilor Părinţi; de aceea, nici după 26 de ani de la moartea lui nu au făcut o analiză a sfaturilor primite de la „idolul" lor, să vadă dacă trece testul conformării învăţăturii şi practicii sale cu învăţătura Bisericii. Sfântul Ioan Damaschin spune că acela care nu crede conform predaniei Bisericii este necredincios. Majoritatea ucenicilor îl promovează fară discernământ şi l-au pus pe A. Boca în faţa Bisericii; astfel, prin mărturiile prin care ei cred că-1 laudă, de fapt ei îl demască şi îl acuză ca neortodox. Cuviosul Iosif de la Optina spunea: „ Diavolul îi poate da omului clarviziune, dar smerenie niciodatăAdevăratul clarvăzător este smerit. Să vedem cum stă la capitolul smerenie, după mărturiile ucenicilor, A. Boca.

în cartea Mărturia mea, de pr. Petre Vamvulescu, pag. 51: „Odată, după Sf. Liturghiet.Jar biserica. Boteanu/din, Piaţa Amzei, Bucureşti, cineva l-a văzut pe pr. A. Boca, aşa cum era, îmbătrânit, cu câteva luni înainte de moarte şi a plâns. Părintele i-a zis: îţi spun o taină pe care nu o pot spune oricui. Şi sfinţii mor! — şi aceasta a spus-o despre sine." (pag. 42). Unui om ce plângea că are soţia bolnavă i-a zis: „Gheorghe, vezi-ţi de treabă, nu mai plânge, că pentru boala soţiei tale vorbesc eu cu Dumnezeu".

Aici menţionez declaraţia pr. Stăniloaie despre A. Boca în revista Scara, 1993, cu trei luni înainte de trecerea la cele veşnice. „Avea o siguranţă de sine pe care eu n-am avut~o niciodată, eu spun tipic sectaraîn cartea Alte mărturii despre părintele A. Boca, pag. 88: „Dar când voi muri, de acolo de sus o să am răgaz şi o să vă văd pe toţi şi o să vă ajut". (Mari a Şandru). Găsim în Pateric cuvioşi care după o viaţă de nevoinţă cereau pe patul de moarte timp de pocăinţă, iar A. Boca era sigur de mântuirea lui. Pag. 89: „Mă, mie mi-a dat Dumnezeu un dar pe care voi nu-l aveţi, eu sunt văzător sufleteşte; voi sunteţi văzători numai cu ochii, dar sufletul vostru e încărcat de toate relele" (Maria Şandru) pag. 116. Zicea: „Tu, dacă sunteţi doi sau trei inşi undeva, să povestiţi despre mine, că eu sunt lângă voi şi eu vă ascult şi vă ajut". Mântuitorul spune în Sfânta Evanghelie: „Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu sunt şi Eu de faţă". La pag. 121, spunea pr. Arsenie: „Când vorbiţi de mine eu sunt între voi" (Chiş Aurelia). Cumplită smerenie mai avea. Pag. 125: înainte de a începe o predică s-a urcat pe o masă şi a zis: „Când va judeca Dumnezeu lumea eu am să fiu la dreapta Lui (siguranţă sectară, sau poate credea că a luat locul lui Hristos ca ereticul Francisc de Assisi) şi atunci ori vă sunt de folos, ori vă sunt acuzator". în cartea Mărturii din Ţara Făgăraşului, pag. 12: „Ne spunea părintele că ne ştie toate păcatele noastre şi ale neamului nostru, că a vorbit cu sfinţii pe care îi pictează" (pr. Todor Nichifor - Sibiu). Pag. 50... „Zicea părintele: Mă, io văd prin voi până la al treilea neam" (Ierod. Ieronim Coldea). Pag. 117: „Eu ştiu unde mă duc, eu am mai fost acolo" în cartea Noi mărturii despre pr. Arsenie Boca, pag. 65: „Dacă plec, vă ajut mai mult." Pag. 118: „Mi-a spus că de sus ne va ajuta mai mult decât de jos şi să4 chemăm aşa: «Preot monah Arsenie, trimite- mi duhul tău paznic şi dă-mi sănătate şi linişte. Depărtează de la casa mea necazurile şi suferinţele, că ai Duh Sfânt.»" (Chiş Aurelia - Boiu, Mureş). Urmează să auzim că şi-a făcut singur acatistul când era în viaţă.

Atenţie: când ne rugăm unui Sfânt autentic, intrăm în contact cu Cerul; când ne rugăm unui înşelat - intrăm în contact cu iadul.

în cartea Lăsaţi-vă în grija lui Dumnezeu, pag. 68: „...Mă Rudi, azi trebuie să fac o slujbă specială, că îl scot pe mitropolitul Nicolae Bălan din iad, că îi ajung25 de ani, cât o stat acolo, că l-o dezbrăcat de hainele preoţeşti pe pr. IosifTrifa" (Mărioara Steluţa Hlibiţchi). Când am citit asta, am spus că a avut şi Ardealul un papă care scoate din iad când vrea el. Suspecta este şi evlavia lui A. Boca faţă de IosifTrifa.

în filmul de pe internet intitulat Conferinţa Preotului Profesor Simion Todoran despre părintele Arsenie Boca, 02.05.2014, la minutul 41, acesta spune că, de Rusalii, a slujit în Catedrala din Alba Iulia. Printre creştini era şi A. Boca, care dintr-odată a dispărut. A treia zi a plecat la Sinaia, unde Boca i-a confirmat că a fost la Alba şi zicea Boca despre sine: „Am avut o stare de levitaţie şi m-am înălţat atât de la pământ..." în continuare, pr. Todoran spune că Boca zbura, iar, la minutul 1.01.40, „A. Boca mi-a zis: «Acolo unde mă duc vă ajut mai mult.»"întreb: Oare acest preot aude ce vorbeşte? Când vorbeşte oare şi gândeşte?

Recent, Ierom. Ghelasie Ţepeş de la Sighişoara, întrebat de o reporteră TV când va fi canonizat A. Boca, a răspuns: „Mi-a spus pr. Arsenie: «Atunci când voi porunci eu (Arsenie) din Cer, voi fi canonizat»*' Dacă ar analiza spusele pr. Boca, ar vedea că nu-s în duh ortodox. Biserica învaţă că doar Dumnezeu porunceşte din Cer, iar sfinţii transmit poruncile lui Dumnezeu şi se roagă pentru noi. Nu am găsit în vieţile sfinţilor niciun sfânt care să se fi lăudat atât cât a făcut-o acest fost preot. Cine este smerit nu se socoteşte nici înţelept, nici ales, nici iniţiat, nici mântuit. Smeritul primeşte şi ascultă întreg cuvântul dreptei credinţe, fară a se situa în afara sobornicităţii. El nu răstălmăceşte Scriptura şi hotărârile Sinoadelor ecumenice într-o altă înţelegere decât cea pe care a hotărât-o Biserica.

Doamna Lidia Ionescu Stăniloaie lămureşte în cartea Lumina faptei din lumina cuvântului, în ultimul capitol, motivul despărţirii pr. Stăniloaie de Arsenie Boca, spunând că Boca era plin de sine şi nu primea sfat de la nimeni când greşea. în sprijinul afirmaţiilor doamnei Lidia, vine un gest al pr. Stăniloaie care ne dă de gândit. în prefaţa voi. 2. al Filocaliei> ediţia 1947, pr. Stăniloaie laudă ajutorul primit la tipărirea acestui volum de la A. Boca. După 1990, pr. Stăniloaie şi-a dat acordul pentru retipărirea primelor 4 volume ale Filocaliei, lipsind în prefaţa volumului 2 cuvântul de laudă pentru A. Boca.

O altă caracteristică a pr. Boca o reprezintă inovaţiile, spectacolul şi folosirea unor practici oculte din dorinţa de a ieşi în evidenţă, speculând dorinţa de senzaţional şi lipsa de discernământ a adepţilor.

într-o convorbire audio înregistratăla mănăstirea Sihăstria, Neamţ, avută între părinţii Arsenie Papacioc şi Ioanichie Bălan, găsită pe internet sub denumirea Despre rătăcirile părintelui Arsenie Boca, aflăm de la pr. Papacioc (nu cred că poate fi bănuit de invidie sau bârfa) că A. Boca credea în metempsihoză. Deşi i s~a cerut de grupul de părinţi de la mănăstirea Antim să vină în mănăstire, s-a izolat fără a ţine legătura măcar cu un duhovnic. Pr. Ioanichie Bălan confirmă cele spuse de pr. Papacioc, adăugând: „Bine că Ta strâns Dumnezeu pe Boca înainte de 1989, că, în libertatea aceasta, cine ştie ce mai făcea". Observăm că pr. Ioanichie Bălan nu aminteşte de A. Boca în lucrarea sa Patericul Românesc nimic. Autenticitatea acestei înregistrări este confirmată de pr. Antim Gâdeoi, actualmente vieţuitor la mănăstirea Bistriţa, Neamţ. După această vizită a pr. Papacioc la Sihăstria, inclusiv părintele Cleopa Ilie şi-a schimbat opinia despre Boca, spunând: „Cum pot adeveri ucenicii săi, A. Boca nu era în duh ortodox..".

în primăvara lui 2014, Î.P.S. Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, mi-a relatat că, pe când era călugăr la mănăstirea Neamţ, un alt călugăr, elev la Seminarul monahal de la mănăstirea Neamţ, cu metanie din mănăstirea Govora - Vâlcea, aducea mereu cărţi de hipnoză de la pr. Arsenie Boca la mănăstirea Vladimireşti, la maica Veronica, stareţa. Recent am discutat şi la mănăstirea Petru Vodă cu câţiva părinţi şi o maică despre cum s~a întâmplat că pr. Iustin Pârvu are o declaraţie laudativă la adresa lui A. Boca. Concluzia a fost că s-au folosit cu viclenie de buna lui credinţă. Se observă că, în cele vreo două cărţi în care apare declaraţia pr. Iustin, nu apar informaţii despre rătăcirile lui Boca. Pr. Iustin nu le ştia pe toate, că nu era Dumnezeu şi fanii lui Boca nu i-au spus că a pictat la Drăgănescu pe ereticii Ulfila şi Francisc de Assisi cu aureolă, s-a pictat pe sine în chipul Sf. Ioan Botezătorul, se teleporta etc. Că atunci răspunsul ar fi fost altul. Călugării din Mănăstirea Petru Vodă susţin că părintele Iustin şi-a dat seama spre sfârşitul vieţii că a fost folosit şi nu avea evlavie la Boca, dar nu a apucat să mai menţioneze şi în scris asta.

în cartea Jurnal duhovnicesc, de Arhim. Paulin Leca, pag. 109-110, găsim mărturia lui P.S. Mladin: „Am venit odată cu el (A. Boca) aici, /a Sâmbăta. Pe când era încă neîmbrăcat în haina călugărească, se ocupa cu ghicitul în palmă. Femeile din satele vecine ziceau între ele: «Hai la popa vrăjitorul»". Când Mitropolitul Bălan (Doamne, apără-ne de aşa ierarhi) a văzut că vine lumea să-1 caute a zis: „Să-l facem preot, ca să folosească lumea care vine la el." şi aşa 1-a făcut preot, iar A. Boca se ocupa cu chiromanţia, dar şi cu alte ştiinţe oculte.

Tot aici, arhim. Paulin Leca spune că a primit o carte în două plicuri sigilate, unul în altul, să o ducă la pr. Pandoleon. în Govora Băi a fost oprit de miliţie, controlat, şi au scos din plicuri o carte de Rudolf Steiner în care se vorbea despre clarviziune, aură, etc.

Părintele Adrian Făgeţeanul, pe care l-am cunoscut personal, spunea: „Arsenie Boca, după ce citise nişte cărţi şi practica ceva orientalisme, hipnoză, căpătase nişte puteri cu care se mai dădea în spectacol unora uneori, de genul că i se lipeau monede de palme".

în cartea Părintele Arsenie Boca în atenţia poliţiei politice din România, Galaţi, 2009, pag. 91, avem o declaraţie a lui A. Boca: „Mai mult chiar, mă preocupă, studiind mistică comparată a diferitelor religii superioare, ca să văz prin propria experienţă, cât se întinde sfera voinţei în domeniul vieţii sufleteşti şi biologice. Mă interesa să văz dacă e adevărat ce afirmă cărţile asupra actelor reflexe şi asupra instinctelor, ce anume sunt independente de voinţă şi controlul conştiinţei. Experienţa mea personală însă mi-a dovedit că acţiunea voinţei şi conştiinţei se poate întinde şi peste instincte şi actele reflexe după o oarecare variabilă... Mă ajutau la aceste adânciri şi studiile ce le făcea Mircea Eliade laCalcutta, iar parte de studii le tipărea în Revista de filozofie din Bucureşti şi îmi parveneau pe această cale " Cum a experimentat asta şi cu ce se ocupa? Răspunsul se afla în declaraţia lui. Hai să vedem şi mărturiile laudative ale ucenicilor pe această temă.

în cartea Alte mărturii despre părintele Arsenie Boca, Făgăraş 2008, pag. 48: „O călugăriţă bătrână, în timp ce se spovedea la A. Boca, L-a văzut pe Mântuitorul în locul părintelui Boca" La pag. 49 găsim: „într-o seară, după slujbă, a început părintele şi a vorbit, de ai fi zis că s-a coborât Sf. Ilie. Când a zis cuvântul acesta: «Mă, eu nu vă spun de la mine ce vă spun, ci ceea ce mi se spune să vă spun», atunci l-am văzut în chipul Mântuitorului. Şi după aceea, când a vorbit aspru, am văzut chipul Sf. loan Botezătorul şi al Sf. Ilie. Trei ipostase în seara aceea... M~am cutremurat în final am rămas, aşa, rezemată de uşă. Părintele s-a întors spre noi şi a zis: «Mă, ai văzut duhovnicie?» Am zis: «Vai părinte, să vă ţină Dumnezeu cu sănătate.» Iar dânsul a zis: «Folosiţi-vă, mă, că de nu, vă prăpădiţi.»" Cuvintele lui A. Boca: „Mă, ai văzut duhovnicie" arată că hipnotiza şi se juca cu imaginaţia lor.

La pag. 39, maica Tecla, mănăstirea Cârţişoara, spune: „Părintele mergea prin aer". în cartea Lâsaţi~vă în grija lui Dumnezeu, Sibiu, 2014, pag. 131-155, doamna Dorina Constanţa Arnioni povesteşte cum l-a cunoscut, în 1974, pe A. Boca. I-a zis: „Te cheamă cu A cu D cu C", apoi, pentru că se temea să nu fie un hoţ Boca, ii zice: „Ai în buzunarul drept 100 lei" (tipic ghicitoarelor; n-am întâlnit la niciun Sfânt aşa un mod de a atrage), apoi a început să-i vorbească despre Dumnezeu (întâi cu icoana, busuiocul şi crucea, ca ghicitoarele, apoi...) iar pentru că ea punea mereu întrebări îi zice (pag. 137): „«Nu mă mai întrerupe. Timpul meu e limitat.» De două ori mi-a spus asta. Şi aşa m-aştepta de mult. Şi dintr-odată mi-a spus: «Acum nu mă atinge. Aşteaptă puţin.» S-a lăsat uşor pe spate, a dobândit o paloare ca de mort, a tremurat puţin şi am crezut că a leşinat. Vibraţia respectivă m-a dus cu gândul la faptul că sunt bolnavi pe care trebuie să-i zgâlţâi ca să-şi revină. A stat aşa o vreme, nemişcat, tremurând, după care a surâs dintr-odată şi a zis: «Nu e cazul. Am avut puţină treabă.»"

Pag. 138: „Vibraţia respectivă a fost dorinţa măicuţei Zamfira, care trecuse de limita aşteptării şi probabil se îngrijora că pr. întârzie să ajungă. Părintele stăpânea tehnica teleportării. Când ne-am întors, maica a zis: «Dorinuţa, unde l-ai dus pe părintele? Că tot aştepta ălalalt aci şi de la o vreme se duse după voi.»" (ălalalt era sigur satana care îi stăpânea pe amândoi. Nu există niciun sfânt care să se fi manifestat precum Boca, doar îndemonizaţii).

Culmea, artistul timişorean Ştefan Popa Popas, lepădat de ortodoxie şi trecut la catolicism, declara în presă, în august 2014, că: „A. Boca trebuie canonizat tocmai pentru că este singurul caz de teleportare din România" întrebăm: Ce legătură are teleportarea cu ortodoxia?

în cartea Părintele Arsenie Boca, mărturia părintelui Pantelimon (de la Ghighiu), pag. 62: „Puterea lui era mai ales în ochi. Când te privea, te paraliza." (hipnotiza). în cartea Mărturii din Ţara Făgăraşului, pag. 42-43, ghicea pe fotografie. La fel la pag. 87. O tânără a mers cu două fotografii de la doi tineri şi La întrebat cu care să se mărite. La pag. 48 scrie: „Odată, pr. Arsenie a spus: «Când îmi daţi telefon să stăruiţi, că vin telefoane din mai multe părţi şi nu ştiu de unde vine telefonul», dar nu era vorba de telefonul propriu-zis. Dacă te gândeai la părintele, el simţea că cineva îi cere ajutor." (Ierod. Ieronim Coldea). în cartea Lăsaţi-vă în grija lui Dumnezeu, pag. 120, măicuţa i-a spus: „Frate Ioane, la pr. nu-i trebuie telefon. Când pr doreşte, vorbeşte cu cine vrea" Tot aşa comunică Grig Bivolaru cu adepţii Misa. în cartea Noi mărturii despre pr. A. Boca, pag. 84, zice: „Când vrem să-i cerem ajutorul, putem să scriem rugăciunea pe o hârtie, apoi să ardem hârtia." (vrăjitorie).

Observăm din scrierile sale, cât şi din mărturiile ucenicilor, că A. Boca era un slab cunoscător al dogmelor ortodoxe, de aceea nu deosebea erezia de dreapta credinţă. Deşi vorbeşte împotriva ecumenismului, înfierându-1 la modul general, el însuşi gândea şi propaga ecumenismul. Diavolul, ca să înşele, amestecă binele cu răul, pentru a înşela. Probabil cunoştea ortodoxia după ureche, că de, a avut de studiat şi experimentat mistica religiilor orientale.

Iată mărturiile.

în Cărarea împărăţiei, pag. 123: „Numai sila unei prigoane peste tot pământul împotriva creştinilor îi va hotărî să lase la o parte orice vrajbă confesională şi să fie una", (adică renunţarea la dogme, renunţarea la confesionalitate vor ecumeniştii). în cartea Mărturii din Ţara Făgăraşului, pag. 97, „se vorbeşte de unirea bisericilor, deci de ajungere la sobornicitate" (după el Biserica încă n~a ajuns la sobornicitate, cumplită rătăcire). „La sobornicitatea bisericii ajung cei ce renunţă la confesionalitate" (şi dau în behăiala ecumenistă, sincretistă) pag. 92. „Cu privire la Biserica ortodoxă şi cea catolică, părintele zicea că sunt două strane ale aceleiaşi Biserici" (sora Aurica Tincă, mănăstirea Sâmbăta), Biserica Ortodoxă este UNA, SFÂNTA SOBORNICEASCĂ ŞI APOSTOLEASCĂ, nu jumătate de biserică, cum credea Boca. Iată dovada acestei mărturii în pictura lui Boca de la Drăgănescu.

„Biserica catolică este aproape fără greşeală" (Gheorghe Silea, Sâmbăta de Sus) la pag. 97. „între catolici şi ortodocşi deosebirile nu sunt esenţiale " De aia nu înţelegea el de ce în 1948 se certau ortodocşii cu greco-catolicii. Arianismul are o singura diferenţă de ortodoxie, credinţa lor greşită că Fiul este prima creatură a Tatălui şi pentru asta sunt anatematizaţi de biserică, dar catolicii au o mulţime de dogme stricate ca infailibilitatea papală, purgatoriul, imaculata concepţie, filioque, etc. Asta înseamnă la Boca aproape fară de greşeală, pag. 93. „îi primea pe greco-catolici la spovedit şi împărtăşit (fară botez ortodox sau măcar mirungere) cu binecuvântarea mitropolitului Bălan" (Rămâne de cercetat dacă mitropolitul a făcut acest gest neortodox) (mărturie Greava Toma).

în Cuvinte Vii, pag. 30, A. Boca laudă pe ereticul anglican Sundar Sing, numindu-1 „apostol al lui Iisus Hristos". La pag. 130, zice: „Ignaţiu de Loyola era un militar ambiţios, dar ambiţia a creat ordinul iezuit, numai ca să facă şi el ceea ce făcuse sfântul Francisc de Assisi."«vai 1 -

timMwM.

şg-5. ** -S V- ';._. i ..

Ulfiîa - arianul cu aureolă

Ucenicul său, pr. Petre Vamvulescu, în cartea Pr. A. Boca. Mărturia mea, 2012, pag. 56 zice: „Ca un înainte-văzător, pr. Arsenie Boca şi~a îngăduit (nu Biserica i-a îngăduit) să~l picteze în lucrările sale pe sf. Francisc de Assisi, despre care ştim că deşi ăfost catolic, a avut viaţa sfântă şi un mare rol în întărirea credinţei (eretice) la vreme de ispită. însă bârfitorii afoni (ca să vezi!) n-au încetat să-l acuze, deşi pr. A. Boca a pictat după îndemnul de Sus, neauzit de cei mai mulţi dintre noi"

Ca să fie canonizat Boca, trebuie scoşi din calendar Sf. Ignatie Briancianinov, Ioan lacob, Iustin Popovici, care au înfierat catolicismul şi îndrăcirea lui Francisc de Assisi, ce se vedea pe sine în locul Iui Hristos.

Atenţie! Şi Boca afirma că la Judecată va sta de-a dreapta Tatălui. Iată credinţa lui Boca în sfinţenia ereticului Francisc de Assisi, exprimată în pictura de la Drăgănescu, unde îl găsim pictat cu aureolă şi pe episcopul semiarian Ulfila.

Spun unii, chiar clerici, că lumea se întoarce la credinţă la Prislop. întreb ce fel de credinţă? Cea a lui A. Boca, nu cea a

Bisericii, se vede după cum se exprimă. Majoritatea ucenicilor cred cu tărie că ce a spus Boca este adevărat, adică biserica ortodoxă şi erezia catolică sunt cele două strane ale aceleiaşi biserici, Francisc şi Ulfila sunt sfinţi. Pentru ei Biserica este judecată după etalonul lui Boca, nu invers. Şi mai grav este faptul că A. Boca a fost mustrat de un ierarh de la Patriarhie, care i-a zis să şteargă imaginile neortodoxe pictate. A. Boca i-a zis să şteargă episcopul ce nu-i convine, deoarece zicea Boca: „N-am pictat nimic decât cu porunca de Sus, pentru catehizarea poporului ce zace în întunericpag. 36. Eu cred că bine a făcut ierarhul că n-a şters mărturiile care în isteria creată de aşa-zisul „sfânt al Ardealului" au un rol lămuritor. Astăzi când vedem pictura înţelegem că arhiereul a avut dreptate, dar Boca, trufaş, neascultător şi încrezător în arătările drăceşti ce le lua drept „arătări cereşti", s-a rătăcit.

Smerenia cea mincinoasă poartă întotdeauna un chip prefăcut; prin aceasta ea se face cunoscută lumii. Sf. Grigorie Sinaitul zice: „Să te călăuzeşti după poveţele Sf Părinţi, să te fereşti de orice vedenie, de orice glas din afară sau dinlăuntrul tău ca de o pricină vădită pentru amăgirea de sine. E mai bine să spui că nu eşti vrednic să vezi minuni decât să te rătăceşti"

în cartea Noi mărturii despre pr. A. Bpag. 94, zice: „Măi, când vezi arătări dumnezeieşti să nu spui la nimeni, că nu ai voie" (Baca Ioan, Voivodeni).

Se naşte o întrebare: Cu cine se consulta Boca în privinţa vedeniilor sale, ca nu asculta de arhiereu când greşea? Cine era duhovnicul lui? Nici el, nici vreunul dintre ucenici nu dă vreo mărturie în acest sens. Pr. A. Papacioc lămureşte problema în discuţia înregistrată la Sihăstria cu pr. I. Balan zicând: „S-a izolat fără măcar un duhovnic"

Oare nu era prea mare apropierea dintre Ieromonahul Arsenie Boca şi maica Zamfira?

Ţinuta smerită a doi călugări scoşi din mănăstire.

Părintele Proclu Nicău (Crăcăuani) nu a scos niciodată dulama de pe el. Şi el a fost scos din mănăstire.

Dacă tot am ajuns la pictură să lămurim lucrurile. Nu vă face impresia că majoritatea personajelor pictate seamănă cu Boca?

Domnului de aici de pe catapeteasmă, să ştiţi că mâinile Maicii Domnului au fost pictate de părintele Arsenie după mâinile măicuţei Zamfira " Eu cred că pictura lui Boca este drăcească, nu profetică, A pictat draci, ce i s-au arătat în chip de sfinţi. Oare Mântuitorul sau însăşi Maica Domnului i-au putut porunci, sau descoperi să facă această blasfemie? Se vede, aşa cum spune pr. Ioanichie Bălan, că Boca era obsedat de această Zamfira.

în cartea Obiectivul Bratu, pag. 49-55, găsim o declaraţie din anul 1955 a viitorului mitropolit Antonie Plămădeală, în care menţiona că, în anul 1949, pe când se afla călugăr la Prislop, a venit acolo Julieta Constantinescu (viitoarea maică Zamfira), stând vreo 2-3 luni şi nu mai voia să plece. Călugării i-au cerut lui Boca, care era stareţ, să o trimită acasă, pentru că e smintitor să stea o domnişoară atât de mult timp între călugări. Boca a refuzat şi s-a iscat ceartă în mănăstire pe acest subiect, încât până la urmă Julieta a părăsit mănăstirea. După plecarea ei, călugării n-au mai avut linişte, fiind mereu în certuri cu Boca din pricina plecării Julietei, încât au fost nevoiţi să plece de la Prislop, iar, după plecarea lor, s-a întors Julieta, care a fost făcută stareţă la câteva zile după o tentativă de suicid. Toată viaţa A. Boca a fost însoţit de această femeie, legătura dintre ei fiind de neînţeles.

Se spune că A. Boca era clarvăzător, dar modul cum îşi exercita această însuşire este străină Sfinţilor Părinţi: descoperea păcatele oamenilor în public. Dacă cineva a făcut avort, s-a îmbătat, trăieşte în curvie, ştie şi diavolul asta. Sf. Ioan Scăraru zice: „Diavolul slavei deşarte pe cei înşelaţi îi face proroci şi le dă oarecare imbold ascetic(adică le şopteşte la ureche păcatele spre a le face publice). în Mărturii din Ţara i7..., pag. 81, dă pe faţă strigând în public păcatul unei femei necununate- la pag.

88, un tânăr cu păcatul malahiei. Sf. Ignatie Brancianinov zice: „E vrednic de luat aminte faptul că în vremea de acum, darurile duhovniceşti sunt împărţite cu cea mai mare iconomie, potrivit slăbănogirii de care este cuprinsă îndeobşte creştinătatea " (Despre înşelare, pag. 90). Iar mărturisitorul Valeriu Gafencu spunea: „Vieţuirea creştinilor de astăzi nu este nici măcar la nivelul catehumenilor din primele secole creştine" Nu pare oare suspect faptul că A. Boca avea atâtea daruri... (proroc, clarvăzător, vindecător de boli, zbura, vorbea cu Dumnezeu şi Sfinţii faţă către faţă, era prezent între cei care vorbeau de el etc.)?

Unii se întreabă de unde a ştiut Boca de moartea Ceauşeştilor sau de cele două turnuri gemene din America. în emisiunea de la România TV din 23-05-2015, s-a spus, printre rânduri, un fapt lămuritor. Ceauşeştii, după ce au fost în 1989 la baba Vanga în Bulgaria şi aceasta le-a prorocit că vor muri, au venit la Arsenie Boca, care le-a spus la fel. De unde a ştiut Vanga, a ştiut şi Boca, adică de la draci. Ambii au profeţit şi dărâmarea turnurilor gemene din S.U.A. Eu cred că unii creştini se grăbesc să atribuie astfel de prorocii ca fiind de la Dumnezeu. Lucrurile astăzi sunt mai complicate. Adică, multe dintre războaie, revoluţii, atentate etc. sunt plănuite în hrubele demonice ale masonilor chiar cu zeci de ani înainte. Pe bancnota de 20 de dolari din 1971 apare exact scena intrării avioanelor în cele două turnuri gemene, iar despre Revoluţia din România se ştie că a fost pregătită cu cel puţin 10 ani înainte. Au spus-o de nenumărate ori istoricii şi analiştii politici în mod public. Cu un an înainte de moartea Ceauşeştilor, se ştia de sforari şi ziua, locul şi ora execuţiei. Aşa că Boca putea să fi aflat de undeva sau dracii au fost de faţă când sforarii au pus la cale totul şi l-au pus în temă, cum zice Sf Isac Şirul: „Dracii pe cei înşelaţi şi bolnavi de slava deşartă îi face proroci." Dacă ne uităm cu atenţie în Scriptură, la prorociile cu privire la pedepsirea cetăţii Ninive sau Sodoma, vom vedea că acestea cheamă poporul la pocăinţă. Prorociile lui A. Boca sunt ca să impresioneze. Hristos a refuzat să sară de pe aripa Templului, adică a face spectacol spre a impresiona. Spectacolul este lucrarea diavolului spre a atrage faima. Cuviosul Damian Taumaturgul, chemat de stareţul Teodosie spre a se ruga pentru cel bolnav, venea în duh de ascultare, plângând şi considerându-se nevrednic de această harismă sfântă, îl ungea pe cel bolnav cu ulei sfinţit şi se ruga lângă dânsul mult timp cu lacrimi şi suspine. Prin Harul lui Dumnezeu toţi se vindecau şi plecau sănătoşi. (Patericul Lavrei Peşterilor, pag. 149).

în cartea Obiectivul Bratu, pag. 72, declară A. Boca; „Legionarii au asasinat pe Iorga şi pe Madgearu.." Studiile făcute de istoricul Gh. Buzatu arată că Traian Boieru, ucigaşul celor doi* era agent N.K.V.D. infiltrat în mişcarea legionară. Profesorul Ion Coja spune că autopsia lui Iorga a arătat că gloanţele găsite în trup erau de calibrul 22. Astfel de gloanţe erau folosite pe atunci doar de agenţii N.K.V.D. în misiunile externe. Cum de clarvăzătorul n-a ştiut asta şi-i acuză pe legionari degeaba? îh cartea Noi mărturii..., pag. 119, ni se sugerează o erezie: cea a sufletelor preexistente. Omul înainte de concepţie - sufletul, Omul înainte de naştere - fătul... Biserica învaţă că sufletul este creat de Dumnezeu în momentul zămislirii fătului. După moartea iui A. Boca, ucenicii au ajuns să boteze euforiile şi închipuirile lor drept trăiri duhovniceşti, necercetând să vadă dacă acestea sunt conforme cu învăţătura şi practica Bisericii. Pentru fanatici, Idolul niciodată nu se discută, se urmează orbeşte, se aplaudă frenetic şi se apără cu orice preţ, în ciuda oricăror argumente şi dovezi. Ne întrebăm: ne mai trebuie astăzi discernământ şi credinţă dreaptă pentru mântuire, sau considerăm că merge numai cu iubirismul universal de tip New Age? Oamenii ajung să vadă în experienţe demonice lucrarea lui Dumnezeu. Vai de cei ce vor spune răului bine şi binelui rău. Să nu ne păcălim, există o „spiritualitate" a diavolului foarte asemănătoare cu cea a lui Hristos. Mărturiile ucenicilor chiar de la moartea lui Boca sunt edificatoare în acest sens. în cartea Mărturii din Ţara F...y pag. 114, unul din cei ce au fost la înmormântare, Constantin Jureovan din Recea, a spus că atunci când săpau groapa părintelui a apărut pe cer un nor alb, ca o ceaţă, pe care scria cu negru Enoh, cu litere tot din nori formate. Cei care au văzut au spus că a fost duhul lui Enoh în părintele Arsenie. La pag. 118 părintele Dumitru, mănăstirea Sf. Ilie — Albac, ne povesteşte o întâmplare hazlie pentru un om sănătos la cap. La un an de la moartea lui Boca, pe drum înspre izvorul lui Boca de la mănăstirea Sâmbăta, s-a întâlnit cu „El" deghizat în babă. Ce-i mai grav, într-o înregistrare ce circulă pe internet, acest călugăr ţine o conferinţă la Abrud în care povesteşte această nebunie în faţa a cam 100 de oameni şi nimeni nu realizează că acesta bate câmpii, ci toţi sunt entuziasmaţi de marea minune. De aici, ca şi din conferinţa maicii Marina Lupou la Cluj, în care povesteşte cum 1-a văzut pe Boca în trei ipostaze, putem înţelege ce fel de credincioşi sunt cei care, culmea, cer în delirul lor canonizarea lui A. Boca. Sunt unii clerici, în special călugări* care susţin că poporul are un cuvânt de spus în canonizarea sfinţilor.

Au fost momente în istorie când poporul a avut un rol în păstrarea dreptei credinţe, mulţi dintre ierarhi fiind apostaţi, cum a fost în perioada iconoclastă sau după sinodul mincinos de la Ferara-Florenţa.E adevărat, dar acel popor avea conştiinţa dogmatică ortodoxă, era trăitor autentic ortodox, fiind sensibil la orice inovaţie sau deviere dogmatică. Astăzi situaţia este mult diferită, de aceea este periculos să lăsăm un popor intoxicat cu cărţi despre Boca şi cu propaganda agresivă la TV, lipsit de trăire şi conştiinţa dogmatică ortodoxă, insensibil la ofensiva diavolului şi exaltaţi de minuni, să decidă în biserică. Nu vedem nicio reacţie ortodoxă a ucenicilor şi fanilor lui Boca în faţa ecumenismului (culmea, ucenicii lui aproape toţi sunt ecumenişti), propagandei homosexuale, cenzurării cărţilor de cult (Prohodul Mântuitorului) etc. Unii susţinători ai lui Boca încearcă, de fapt, speculând naivitatea poporului, lipsa de discernământ şi dorinţa lui de senzaţional, pentru a forţa trecerea unui nume în calendar. în Biserica Ortodoxă nu există nici democraţie, cala protestanţi, nici dictatură, ca la catolici, ci ascultare în duhul Sfinţilor Părinţi. Opinia unor creştini intoxicaţi nu poate fi luată în seamă nici chiar dacă numărul lor ar fi de 99 %. Atenţie mare, că televiziunile lovesc Biserica din două părţi: critică ceea ce este bun (am sunat pe la câteva şi am întrebat: De ce de praznicul Sf. Paraschiva sau Sf. Dimitrie Basarabov număraţi sarmalele, banii, batjocorind aceste sfinte sărbători, iar lui Boca, o afacere profitabilă, îi faceţi propagandă? Ce interes aveţi? Nimeni nu a răspuns). Din cealaltă parte, împing prin propaganda excesivă ortodocşii în înşelare şi derizoriu spre deliciul necredincioşilor. Televiziunile urmăresc rating-ul şi banii din acesta. Când vedem că fac propagandă excesivă pehtru ceva ce pare religios, trebuie să ne punem semne de întrebare. Ce interes are icoana lui antihrist? Oare sluga diavolului doreşte mântuirea creştinilor? Cel puţin sunt total dubioase persoanele care susţin pe la televizor păruta sfinţenie a lui Boca. Gabi Luncă (penticostală), aşa-zişii teologi Bichir şi Ionaşcu, artistul Ştefan Popa Popas (lepădat de ortodoxie şi trecut la catolicism), Răzvan Tfieodorescu, Marian Dârţă (homosexual) etc., şi colac peste pupăză institutul E. Wiesel, duşmanul naţionalismului românesc şi denigratorul

mărturisitorilor Valeriu Gafencu si Ilie Lăcătusu, care si-a dat

» > 7 >

acordul pentru, ferească Dumnezeu, canonizarea lui Boca. (în învăţătura acestor doi mărturisitori, Valeriu Gafencu şi Pr. Ilie Lăcătuşu, care are şi sfinte moaşte întregi* nu găsim nicio abatere de la credinţa ortodoxă, iar viaţa lor este exemplară şi nu se face propagandă pentru canonizarea lor). Televiziunile reprezintă principalul mijloc de manipulare a românilor. Cu ajutorul tembeliziunii, oamenii nu mai gândesc, sunt manipulaţi sentimental, nu mai citesc, se răzvrătesc împotriva a tot ce este sfânt, nu se mai roagă etc. Analiştii de pe ecrane, sub masca că informează, de fapt intoxică şi manipulează. Eu cred că propaganda televiziunilor nu este întâmplătoare, totul a fost bine programat. Au aşteptat moartea duhovnicilor bătrâni pentru a nu avea o voce cu autoritate care să le stea împotrivă şi au pornit propaganda, dar uită că Hristos este cu Biserica până la sfârşitul veacurilor. Iar ortodoxia a biruit mereu când a fost pusă pe Cruce. Mormântul lui A. Boca e mai vizitat de români decât Mormântul Mântuitorului de la Ierusalim. Cărţile şi fotografiile cu chipul lui au ajuns pentru români mai importante decât scrierile Sf. Părinţi, o afacere profitabilă pentru mulţi speculanţi. în toate oraşele ţării găseşti afişe cu excursii la Prislop, o afacere „pe cinste". Toţi vor să aibă poze cu Boca în casele lor, dacă se poate de alea care plâng. Biserica trebuie să ia o atitudine, pentru ca deja cred că s-a ajuns la nebunie sau chiar îndrăcire. Din filmuleţul de pe internet intitulat: Mi-e tare dor de tine, părinte Arsenie Boca, minutul 6, aflăm că în anul 2008, în miez de noapte, la lumina lumânărilor, a fost deschis mormântul lui A. Boca, fiind plin cu apă; au scos cu găleţile apa din mormânt, au pus-o în butoaie şi au băut-o - cum se laudă acolo pr. Petru Vamvulescu. Prin astfel de laude, ucenicii lui Boca care se cred vajnici apărători ai ortodoxiei şi promovatori de sfinţi, de fapt fac de râs ortodoxia şi dau apă la moară lui Remus Cernea. Aceiaşi ucenici ne spun că A. Boca a lăsat testament să nu fie deshumat. întreb de ce bau deshumat şi încă de două ori după 1990? Unde sunt fotografiile de la deshumarea din 2008? Probabil după ce l-au deshumat în 1990, au început a răspândi zvonul cu testamentul spre a nu se afla cum se aflau oasele lui. Din gura unui ieromonah, am auzit că, în 2008, oasele erau negre ca pământul (asta rămâne de verificat când apar fotografiile). Despre vindecările de la mormântul lui A. Boca eu cred că sunt doar momeli ale diavolului spre a atrage poporul spre învăţătura neortodoxă a lui, primind astfel credibilitate. în cartea Pr. A. Boca, Mărturia părintelui Pantelimon, pag. 77: „La sfârşit de noiembrie, 28, se petrec lucruri ciudate şi minunate. Pe scoarţa unor copaci apare semnul Crucii, câteodată o lumină alb aurie te .însoţeşte până la Peştera Sf loan de la Prislop" Mila lui Dumnezeu pentru rugăciunile Sf. Ioan arată că sfinţenia adevărată este la Sf. loan, nu la mormântul lui Boca, dar orbii nu văd. în SUA, scientologii, cu rugăciunile şi puterile lor drăceşti, vindecă bolnavi, vindecările fiind atestate şi de medici. Nu este greşit să cerem ajutorul lui Dumnezeu pentru a ne vindeca de o boală, dar este greşit să ne facem un scop din asta. „Ori de trăim, ori de murim, ai Domnului să fim" Răbdarea unei boli ne poate sfinţi, dar vindecarea ne poate arunca în mândrie sau înşelare. Majoritatea creştinilor slujesc pe Dumnezeu cu duh lumesc. Sf. Mihail Ivanovici se ruga lui Dumnezeu: „Fă-mâ vrednic să sufăr pentru numele Tău". Astăzi, oamenii sunt disperaţi după un trai bun. Observăm în ultima perioadă intensificarea de false minuni în jurul cultului lui A. Boca. O poză a lui Boca plânge în Puşcaşi - Vaslui, alta în Bogaţi - Argeş, jurnalistului Grigore Cartianu i-a apărut chipul lui Boca pe mămăligă, unei familii din Bucureşti i-a apărut chipul pe betonul din faţa casei, etc. Mă tem că fenomenul Boca va ajunge nu peste mult timp obiect de studiu la psihiatrie. Curios că poza lui Boca a plâns 10 zile în continuu la Vaslui, iar când a venit protopopul să investigheze s-a oprit (excrocherie). Duminică, după vizita protopopului de Vaslui la poză, după amiază am auzit la ştiri că de dimineaţă au fost 2000 de pelerini să se închine la poză. Unii spuneau: Suntem păcătoşi şi de asta plânge sfântul. Iată un mod de a mima o falsă smerenie. Am spus, dacă se recunosc cu adevărat că sunt păcătoşi, de ce nu pun început bun, de ce n-au plecat să participe la Sf. Liturghie, care-i mai importantă decât orice icoană, sau să stai la rând să pupi o poză. Superficialitate. Alţii spuneau: Cred că vine al treilea război mondial şi de aia plânge sfântul. Aici am o părere. înainte de al doilea război mondial a pornit fenomenul de rătăcire Maglavit şi pentru că mulţi clerici au căzut în înşelare şi în loc să cureţe poporul de rătăcire, unii chiar au încurajat-o, iar alţii au privit nepăsători sau neputincioşi, la fel mi se pare şi acum, şi atunci a trimis Dumnezeu războiul care a pus capăt rătăcirii. Prigoanele şi războaiele devin inevitabile atunci când nu gestionăm cu responsabilitate perioadele de pace. Am observat la Vaslui creştini care stăteau mai multe minute cu telefoanele mobile invocând să plângă oleacă poza ca să aibă şi ei pe filmare. Nişte iubitori de senzaţional. Mă întrebam ce o să facă aceşti iubitori de senzaţional când, aşa cum ne spun Scripturile şi Sfinţii Părinţi, antihristul va coborî foc din cer. Nu cred că Hristos ne va întreba la Judecată câte minuni am văzut, ci dacă ne-am împărtăşit de Tainele Bisericii şi am trăit şi simţit ortodox. Sf. Grigorie Sinaitul ne spune: „înainte de a te fi înnoit printr-o vădită lucrare a Sf. Duh, să nu primeşti niciun fel de vedenie, glas, ci să le consideri prilej de înşelarePentru mine, cea mai mare minune ar fi ca un păcătos ca mine să se mântuiască. Cred absolut necesar ca ierarhii BOR să ia o atitudine cu privire la acest fenomen, iar cărţile care au alimentat această rătăcire trebuiesc urgent scoase din pangarele bisericilor şi mănăstirilor. Cred că mai presus de comision trebuie să primeze grija de mântuire a credincioşilor care apasă cu responsabilitate asupra noastră, a clericilor ortodocşi. Vom răspunde în faţa lui Dumnezeu pentru hrana spirituală cu care hrănim sau permitem să se hrănească poporul. Creştinilor le spun: Căutaţi-vă mântuirea, nu minuni, icoane care plâng etc. în lumea catolică sunt o mulţime de statuete sau icoane care plâng, unele chiar cu sânge, şi aceasta nu-i întoarce la dreapta credinţă. Unele sunt falsuri ale comercianţilor şi iubitorilor de publicitate, iar altele sunt lucrări drăceşti. Avem recent şi la noi cazul călugărului Onufrie Căruntu, posesor al unei icoane a Sf. Efrem, despre care spunea că izvorăşte mir, după care a ajuns cu tot cu icoană la biserica secretă, lepădându-se de Biserica lui Dumnezeu şi atrăgând iubitori de senzaţie după el. „Iudeii caută semne, iar păgânii vor minuni; noi, creştinii, avem pe Hristos Cel RăstignitJ>, cum zice Sf. Ap. Pavel. Sfinţii Părinţi ne învaţă că e mai bine să nu primim o minune, arătare cerească decât să ne rătăcim. Biserica are astăzi toată învăţătura necesară pentru mântuire şi dacă eşti creştin adevărat nu ai nevoie de minuni ca să te spovedeşti, să te împărtăşeşti, să mergi Duminică la Biserică şi să trăieşti creştineşte. Dacă le faci pe astea, ai totul pentru mântuire. Acum vreo doi ani, s-a anunţat la ştiri că în Vrancea pe un copac a apărut icoana Mântuitorului nepictată de mână omenească. Tot aşa au început a curge acolo creştini din toate colţurile ţării la pupat copacul, la fel cum am văzut şi în Bucureşti, pupau asfaltul unde, chipurile, apăruse chipul sfântului Ardealului. După o săptămână, proprietarul terenului la marginea căruia se afla copacul a recunoscut că el a pictat acel chip pe copac, pentru că nu avea vânzare la pepeni şi astfel a adunat lumea şi a vândut pepenii de pe tarla. Iată credulitatea unor închipuiţi ortodocşi cum a fost speculată. Unii ortodocşi, prin astfel de atitudini idolatre, au ajuns, pe bună dreptate, de râsul sectarilor şi necredincioşilor. „Din pricina voastră numele lui Hristos este batjocorit între neamuri" Eu cred că focul care s-a aprins de la Prislop este focul iadului. Mărturiile ucenicilor nu cred că sunt mincinoase deoarece sunt confirmate de diferite declaraţii ale lui Boca, se regăsesc în pictura lui şi sunt mărturisite de duhovnici, cum am arătat, care nu pot fi suspectaţi de minciună sau invidie. Mărturiile în acest sens sunt multe şi am considerat că nu trebuie să le scriu pe toate, deoarece se repetă. Mai multe persoane spun la fel. Pentru cine caută adevărul si mântuirea, cred că e suficient. Nu as dori ca

> ' y

aceste învăţături neortodoxe din cărţile lui Boca sau a ucenicilor lui să fie cenzurate şi ascunse pentru că s-ar ajunge din evlavia personală a unora la confecţionarea unui aşa-zis sfânt neconfirmat de Dumnezeu. Idolatria nu trebuie confundată cu cinstirea Sfinţilor!

Lucrarea de faţă s-ar putea să pară unora denigratoare la adresa lui A. Boca. Departe de mine gândul acesta. Mărturie stau predicile mele de până acum vreo 5 ani, în care vorbeam laudativ la adresa lui şi faptul că în anul 2005 a fost pictat la mine în biserică şi pentru că a ieşit ca un guru budist a fost repictat din nou, dar rezultatul a fost acelaşi (a fost şters). Atunci am vorbit cu părinţii Antim Gâdeoi şi Arsenie Papacioc şi am început să analizez mai cu atenţie opera lui, iar aceasta este concluzia la care am ajuns. Săracul Boca a fost un înşelat. Dacă înşelările şi învăţătura lui neortodoxă nu ar fi afectat Biserica aş fi tăcut.

Ucenicilor şi fanilor lui le spun să treacă peste simpatia lor personală şi să analizeze, să judece în duhul învăţăturii de credinţă ortodoxă dacă eu am greşit sau opera lui A. Boca nu se conformează cu învăţătura Bisericii Ortodoxe. Nu vă grăbiţi să daţi certificate de sfinţenie, fără o cercetare în duh ortodox. Ştiu că astăzi dă bine să vorbeşti laudativ la adresa lui Boca, dar îmi asum riscul spunând adevărul.,,

Pr. Aniţulesei Gheorghe, Rădăuţi